Arhitectul monumentelor istorice din Oltenia, Iancu Atanasescu, comemorat la 125 de ani de la naștere
Uniunea Arhitecților din România – Filiala Euroregională Sud-Vest Oltenia a declarat 2019 Anul comemorativ Iancu Atanasescu, organizând, pe parcursul lui, o serie de evenimente prin care marchează împlinirea a 125 de ani de la nașterea arhitectului monumentelor istorice din Oltenia. Sâmbătă, 26 ianuarie, ora 10.00, la Biserica „Madona Dudu” din Craiova va avea loc o slujbă de pomenire, programul de activități urmând să continue în luna aprilie. Atunci sunt anunțate vizite documentare la obiective restaurate de acesta, vernisarea unei expoziții, dezvelirea unei plăci comemorative la Universitatea din Craiova, un simpozion și lansarea cărții „L-au cunoscut pe arhitectul Iancu Atanasescu”. Iancu Atanasescu a contribuit la valorificarea celor mai frumoase construcții locale, între lucrările sale de proiectare și restaurare numărându-se și multe lăcașuri de închinare, biserici sau mănăstiri. De asemenea, este autorul unei lucrări originale ce analizează valoarea culelor din Oltenia.
Iancu Atanasescu s-a născut la 25 ianuarie 1894, la Călărași, și a încetat din viață la 9 februarie 1980, la Craiova. A absolvit Liceul „Mihai Viteazul” și Institutul Electrotehnic din București (1921), precum și Școala de Operatori Topometri din cadrul Ministerului Domeniilor și Școala Superioară de Arhitectură. În perioada 1927-1944 a condus Serviciul Tehnic din Comisia Monumentelor Istorice a Regionalei Oltenia, apoi Serviciul Tehnic al Mitropoliei Olteniei (1948-1957). A fost arhitect proiectant la Institutul de Proiectare Regională Craiova și restaurator al monumentelor istorice și de artă din ținuturile Olteniei.
Printre lucrările la care s-a făcut remarcat se evidențiază cele de proiectare și restaurare a unor biserici și mănăstiri: Cozia, Cornet, Govora, Dintr-un Lemn, Polovragi, Crasna, Manu, Iezer, Brâncoveni, Gura Motrului, Topolnița, Horezu, Arnota, Bistrița, Mofleni, Jitianu, Sadova ș.a. De asemenea, a realizat proiectele pentru restaurarea mai multor monumente istorice doljene: Casa Glogoveanu, Casa Băniei, extinderea Palatului de Justiție (azi Universitatea din Craiova), Policlinica „Dr. Nicodim” și alte aproximativ 60 de proiecte de biserici noi și peste 200 de locuințe particulare. În paralel cu o intensă activitate pe teren, a ținut prelegeri de arhitectură și a întocmit lista monumentelor istorice din Craiova (aproximativ 130, în anul 1931). A publicat mai multe articole și studii de specialitate în revistele vremii: „Mitropolia Olteniei”, „Ramuri”, „Ion Maiorescu”.
Programul comemorativ din 2019, dedicat vieții și activității sale, este organizat de Uniunea Arhitecților din România – Filiala Euroregională Sud-Vest Oltenia în colaborare cu Universitatea din Craiova, Casa de Cultură „Traian Demetrescu”, Muzeul de Artă Craiova și Asociația „Podul lui Apollodor”. Un amplu eveniment este anunțat în perioada 11-13 aprilie, cu vizite documentare la obiective restaurate de arh. Iancu Atanasescu (Sf. Mănăstire Brâncoveni, Cula Calețeanu din Piatra Olt și conacul, monumente din Craiova și județul Dolj), vernisarea unei expoziții, dezvelirea unei plăci comemorative la Universitatea din Craiova, un simpozion, lansarea cărții „L-au cunoscut pe arhitectul Iancu Atanasescu” ș.a.
«Pentru cunoașterea mai completă a personalității arh. Iancu Atanasescu, îi invităm pe cei care l-au cunoscut personal sau din relatări să ne trimită cât mai detaliate amintiri scrise sau să ne contacteze pentru relatări. De asemenea, îi rugăm pe cei care dețin fotografii, înscrisuri, ediția din 1970 a cărții „Culele din Oltenia” să ni le ofere spre scanare. Toate aceste mărturii vor fi cuprinse în cartea „L-au cunoscut pe arhitectul Iancu Atanasescu”», a declarat arh. Pavel Popescu, președintele Filialei Euroregionale Sud-Vest Oltenia a Uniunii Arhitecților din România.
Arh. Pavel Popescu, președintele Filialei Euroregionale Sud-Vest Oltenia a Uniunii Arhitecților din România: «Sunt destul de mulți cei care l-au cunoscut, oameni de cultură, dar și muncitori cu care a lucrat. Absolut toți au avut numai de învățat de la dânsul. Ceea ce a contat poate extraordinar de mult pentru veritabila profesie de arhitect pe care și-a ales-o au fost modelele de dăruire din breasla noastră, păstrătorii tradiției arhitecturi românești. Arhitectul Iancu Atanasescu a lucrat foarte mult și sper ca să am posibilitatea să arăt munca de-o viață depusă la planșetă sau la mașina de scris, unde așternea concluziile și teoriile culese în foarte lungile sale călătorii pe drumurile destul de prăpădite, ca și mașina proprie cu care mergea – astea erau timpurile! – și baraca din lemn în care avea atelierul de „producție”. Amintesc numai lucrarea sa de căpătâi, extraordinară pentru acele timpuri, „Culele din Oltenia”, o cărticică de format A5, un rezumat al marii sale opere, descoperită în manuscris, după 40 de ani de tihnă, în marea Bibliotecă „Aman” din Craiova».
„Culele din Oltenia”, o lucrare de referință
În anul 1968 apărea în ziarul craiovean „Înainte” un interviu realizat de Al. Dianu cu arh. Iancu Atanasescu, despre cartea la care acesta lucra de mai mult timp, „Culele din Oltenia”. Despre această scriere, arhitectul afirma: «Încă de la începutul carierei mele – în urmă cu aproape o jumătate de veac – și în toți anii nenumărați în care am lucrat în cadrul Comisiei monumentelor istorice, m-au atras aceste podoabe rare, aceste sublime monumente de neîntrecută arhitectură românească. Vreau să ofer cititorului, specialiștilor sau celor neavizați o documentare completă. (…) Culele oltenești au un specific rar întâlnit și oferă o diversitate de soluții constructive, care atestă spiritul genial al poporului – făurar al acestor frumuseți între frumuseți». Cartea anunțată a fost publicată mulți ani mai târziu (Editura „Scrisul românesc”, Craiova, 1974) și a fost scrisă în colaborare cu Valeriu Grama. Printre construcțiile prezentate în cuprinsul cărții, se remarcă și turnurile unor mănăstiri ce au făcut parte din anumite lanțuri de semnalizare de pe teritoriul Olteniei: turnul Mănăstirii Bucovăț, turnul Mănăstirii Robaia din Dobrești și turnul Mănăstirii Jitianu din Braniște, pentru ca, în „Tabloul sinoptic” de la final, să fie consemnate date cu referire la alte astfel de turnuri de pe lângă diferite mănăstiri oltene.
