Concurs "O casa a durerii" (in memoriam Colectiv)
E 2 septembrie.
E inca vacanta. E cald. E soare. E destul de bine.
Avem, deci, toate motivele sa gandim si sa simtim in mod pozitiv, sa privim spre inaltul cerului, sa speram, sa ne bucuram.
Dar acum aproape un an, colegi de-ai nostri (si nu numai), intr-o incercare similara de a se bucura de viata, de a canta si dansa, au murit, la sfarsit de saptamana, in conditii tragice. Ma refer, desigur, la tragedia de la clubul Colectiv.
Sigur, am putea spune ca mortii cu mortii, vii cu vii... dar nu ar fi teribil de cinic...?
Eu cred ca nu ar trebui sa-i uitam. Am fi putut fi in locul lor, asfixiati si arsi. Morti.
E usor sa dezminti moartea. Dar ne gandim oare la rudele si prietenii ramasi in viata...? Avem oare latitudinea sa uitam...?
O mare parte din arhitectura pe care o admiram in "istorie" are un caracter comemorativ. Si daca nu "comemorativ" per se, spiritual.
Stiu, azi nu mai gandim asa. Noi suntem pragmatici, materialisti si grabiti. Insa v-as invita sa va imaginati ca aceasta tragedie v-a lovit direct. Ati mai fi atat de relaxati...?
Impreuna cu Uniunea Arhitectilor, va propun o tema de meditatie arhitectonica, care sa comemoreze, la un an de la aceasta teribila tragedie, pe cei disparuti. Eu am scris acum aproape un an, la doua saptamani dupa aceasta tragedie, un text invitational pentru O CASA A DURERII. Textul scris atunci este atasat aici. O CASA A DURERII.doc
Daca amintirea acestei tragedii nu va lasa indiferenti, si daca cuvintele mele nu sunt complet lipsite de emotie si putere, atunci sper ca veti face o lucrare care sa nu ignore acest adevar simplu: viata umana e vulnerabila si fragila. Putem sa pierim oricand. Viata si moartea sunt corelative.
Asta nu este o invitatie spre morbiditate, ci o invitatie spre a fi sensibili, o invitatie spre a nu uita.
Va multumesc,
Dan Coma
Predarea lucrarilor se va face pana la data de 23 octombrie, avand astfel sansa sa aratam aceste lucrari in cadrul Bienalei de Arhitectura din Bucuresti din toamna asta. Mai mult decat atat, contemplam o expozitie comemorativa in spatiile expozitionale ale UAUIM la sfarsitul lunii octombrie. Ar fi frumos, cred, sa incercam sa omagiem pe cei disparuti in mod cat mai creativ. Ar fi o necesara victorie (oricat de iluzorie) a vietii asupra mortii, prin si pentru arhitectura, dar in primul rand, pentru cei care nu mai sunt printre noi.
Mai jos puteti vedea trei situri posibile pentru propunerea dumneavoastra... dar O CASA A DURERII poate fi conceputa si in abstractum, adica fara un loc precizat. Este alegerea dumneavoastra.
Pentru inregistrare in aceasta competitie si pentru mai multe informatii, va rog contactati: info@icarch.us
A - terenul liber, fara constructii, vizavi de cladirea unde a fost clubul Colectiv.
B - parcela de pamant, inconjurata de masini, din fata cladirii...
C - si chiar Dambovita, unde s-ar putea propune, poate, o insula comemorativa.
