O lecție, o încântare - lansarea volumului „Restaurarea Palatului Băncii Chrissoveloni”
O lecție, o încântare
Lansarea volumului „Restaurarea Palatului Băncii Chrissoveloni”
text: Monica Lotreanu, redactor-șef al revistei „Arhitectura”
Revista „Arhitectura” a fost prezentă ieri la un eveniment special, tratat de organizatori peste așteptările foarte înalte pe care le ai de la una din cele mai vechi și solide instituții ale României, Banca Națională: prezentarea în tandem a unei publicații de ținută despre o restaurare exemplară și a clădirii restaurate înseși.
Am petrecut câteva ore în spații pe care astăzi le simțim din ce în ce mai puțin accesibile, care toate ar trebui să poarte eticheta arhitecturii de mare calitate și rafinament clasic. Palatul Băncii Chrissoveloni este unul dintre acestea. Guvernatorul BNR, acad. Mugur Isărescu, a ținut să precizeze adunării că instituția beneficiază de trei palate în centrul bancar-financiar al Bucureștiului, toate dovedind excelența arhitecturii: Palatul vechi al BNR, cu accesul principal din str. Lipscani, datând din deceniul 9 al sec. al XIX-lea, Palatul nou al BNR, cu accesul principal din str. Doamnei, proiectat în 1938 și finalizat în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, și Palatul Băncii Chrissoveloni, cu accesul principal tot din str. Lipscani, inaugurat în 1928. În alocuțiunea sa, Guvernatorul BNR a punctat ceea ce a mărturisit și în publicație: că și asumat la începutul anilor ‘90 responsabilitatea înaltă, dar pretențioasă de a consolida, restaura și a-i reda strălucirea de altădată unui patrimoniu pe care Banca Națională îl deține, în jurul căruia s-a constituit și a gravitat, în perioadele mai faste, city-ul bucureștean. De asemenea, a apreciat că ansamblul lucrărilor de restaurare – concepție, proiectare și execuție – coodonate de arh. Gabriel Tureanu, au fost de referință, pe măsura realizărilor arhitecturale inițiale.
Și aprecierea respectivă se validează atunci când ai rara ocazie de a vizita spațiile reprezentative ale Palatului Băncii Chrissoveloni: sala ghișeelor de la parter (care te face să te simți plonjat în autentică Renaștere italiană), sala florentină și sala bizantină de la etajul nobil, care sunt cumva interfața unei „mașinării complexe – un transatlantic – care disimula conceptele și exigențele” (G. Tureanu, p. 12) unei bănci moderne, la standarde americane, așa cum bancherul Jean N. Chrissoveloni îi lansase în 1923 comanda arhitectului George Mihail Cantacuzino, un „prinț” nu numai prin sânge, ci și prin spirit nobil transpus în arhitectură și în scrierile despre arhitectură. O clădire impresionantă, care nu impune prin dimensiuni, ci prin coerența și claritatea compoziției, punctual rezultate din exercițiul în stil palladian, prin detalii foarte bine conduse către caracterul clasic conferit unui program arhitectural modern și, nu în ultimul rând, printr-o execuție desăvârșită. La urma urmei, gestul de recuperare al BNR și al echipei ample de specialiști pe care instituția a reușit să o capaciteze face ca Banca Chrissoveloni să fie, cred, singura lucrare a lui G.M. Cantacuzino care a primit o restaurare exemplară.
Printre vorbitorii care au elogiat deopotrivă volumul și restaurarea edificiului s-au numărat acad. Răzvan Theodorescu, prof. dr. arh. Nicolae Lascu și Jana Balacciu Matei, directorul Editurii Meronia care a realizat volumul înscris în publicația „Caietele Patrimoniului Arhitectural al BNR”, nr. 2/2015.
Am reținut dintre spusele acestora mărturisirea credinței acad. Theodorescu că academicianul, guvernatorul și profesorul Mugur Isărescu are determinarea și capacitatea unui „ctitor” care poate declanșa o operațiune ambițioasă de a reface întreg city-ul din centrul capitalei, prin restaurarea clădirilor din zonă și reinstalarea unor instituții și activități financiar-bancare – „visul lui Mugur Isărescu”...
Prof. dr. arh. Nicolae Lascu s-a referit ceva mai aplecat la proiectul Palatul Băncii Chrissoveloni în contextul operei arhitectului G.M. Cantacuzino, pe care posteritatea îl recunoaște ca profesând „clasicismul arhitectural ca un echilibru al gândirii, și nu ca o formă”. Înțelegerea profundă a acestui mare arhitect român a fost un etalon de exigență pentru arhitecții, restauratorii, pictorii, inginerii și toți specialiștii cărora li se datorează restaurarea, iar rezultatul este „un exemplu de urmat de către restauratorii și profesioniștii din generațiile active actuale”.
În finalul serii de la BNR, arhitectul Gabriel Tureanu a sintetizat scopul și structura publicației, i-a prezentat pe autorii care, în fapt, au scris despre propria contribuție la operațiunea de restaurare și a exprimat în fața audienței aprecierile față de arhitectura unui arhitect foarte special, pe care a avut șansa să o studieze, să o repună în valoare și reintroducă în circuitul vieții de zi cu zi, pentru lucrare fiind onorat cu Premiul Uniunii Arhitecților din România în 1998.
În parcursul spre intrarea din str. Lipscani a băncii Chrissoveloni, participanții au trecut din Palatul nou al BNR, către Palatul vechi, unde, în holul de la parter, se află în această perioadă expusă Cumințenia pământului a lui Constantin Brâncuși, în cadrul campaniei de strângere de fonduri pentru achiziționarea de către stat a sculpturii. O încântătoare metaforă a feluritelor chipuri ale „tezaurului” unei țări…
