O CASA A DURERII / THE HOUSE OF GRIEF

"Tragedia de la clubul Colectiv a avut loc exact acum un an... o cunoastem cu totii si probabil ca am simti-o si mai intens daca cineva drag noua a fost printre victime.
Vorba "mortii cu mortii, viii cu viii" are un "pragmatism" cinic si ieftin. Viata de aici si viata de dincolo sunt relationate in mod adanc, mult mai adanc decat suntem inclinati sa credem. Viata si moartea alcatuiesc un fel de clepsidra in care o cupa se varsa in cealalta si invers... Intr-un fel, viata si moartea sunt, pentru existenta, un fel de Yin si Yang. Ele nu pot fi separate.

Din cauza asta, uitarea este de fapt impotriva vietii, deoarece memoria actioneaza, deseori, ca un catalist benefic. Moartea hraneste viata (oricat de paradoxal ar suna).
Sigur, in mod "practic" nu putem intoarce vietile care s-au dus... dar le putem face sa continue, prin gestul nostru reverent.

Acum, la un an de la aceasta teribila tragedie, in care am fi putut fi chiar noi implicati, va invit sa contemplati lucrarile primite pentru competitia "O CASA A DURERII / THE HOUSE OF GRIEF". Au fost generosi cei care au trimis lucrari si ne bucuram ca cei disparuti si raniti nu au fost uitati.
Sa vedem in continuare daca memoria lor ne va ajuta sa devenim mai buni, mai toleranti, cu mai multa compasiune... sa vedem daca putem sa transformam durerea in opusul ei, prin creativitate...

Proiectele primite asta fac si le suntem recunoscatori. Prin aceste lucrari trecem podul dintre "aici" si "acolo", dintre "acum" si "atunci"...

Puteti vedea lucrarile primite pe site-ul: icarch.us / grief. Pentru a vedea proiectele in detaliu si pentru a putea citi textele, dati va rog clic pe imagine. 
Imaginea de mai sus provine dintr-un proiect foarte "crestin" al unui musulman: Ahmet Balkan, din Turcia, care ne-a trimis proiectul sau acum cativa ani. Iata, din nou, ca arta adanc simtita trece frontierele care atat de des ne separa... spatiale, temporale, culturale, religioase, sociale, etc... Suntem toti UNU, si cand uitam asta, pierim in neantul izolarii noastre."

Va multumesc,
Dan Coma