Detaliul care știe - Omagiu CARLO SCARPA
Vă invităm joi 2 iunie ora: 18:00 la o prelegere susținută de arh. Dan Coma în Sala Frescelor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, str. Academiei 18-20, et. 1
Scarpa s-a născut acum 110 ani, pe data de 2 iunie.
Nu putem să-l uităm pe acest mare arhitect.
Nu putem să-i uităm acei "mini-zigurați" din beton jucându-se "hide and seek" unul cu celălalt... nu putem să-l uităm pe acest arhitect întors spre un Orient pe care l-a iubit și l-a înțeles.
Acest foarte important arhitect italian a ridicat "detaliul" la rang de sublim, FĂRĂ SĂ IMITE, fără să creeze o languros frigidă ornamentație. "Detaliul" la el nu este "ornament", adică ceva adăugat construcției, ci este chiar construcția însăși.
SCARPA - iată numele unui arhitect care jucându-se, nu s-a jucat. Care fiind grav, a zâmbit. Senzualitate și geometrie, împreună. Noi nu mai folosim foița, în desenele noastre, dar Scarpa ne amintește că sunt minuni de găsit, pe modesta foiță, atunci când o mână sensibilă și un creion, colorat sau nu, desenează, desenează, desenează...Vă invit sl-l celebrăm pe acest arhitect care credea în Verum Ipsum Factum, în chiar ziua sa de naștere!
Scarpa a fost / este unic.
Orice mare arhitect a fost / este asa.
Dar Scarpa parca chiar mai mult, daca putem sa spunem asta.
Si apoi, cati mari arhitecti s-au nascut chiar la Venetia, acest unic oras a carui arhitectura a fost si este continuu amenintata de ape, dar si mangaiata de ape, intr-o dialectica de tip Eros / Thanatos...?!
Apa joaca un rol esential in arhitectura lui Scarpa, atat factual, cat si metaforic.
Desi folosind geometrii inca ortodoxe, Scarpa anticipeaza arhitectura lichida... prin implicatiile ei.
Iar aspectul fractal al cladirilor lui pare sa anunte o paradoxala arhitectura post-antropocentrica, chiar daca, se pare, Scarpa este inmormantat, el insusi, in pozitie verticala, in chiar structura formidabilului cimitir privat Brion-Vega, construit de el, in regiunea Treviso.
Paradoxuri... paradoxuri despre care as vrea sa vorbim... cu ocazia celei de-a 110-a zi de nastere, azi.
"Tehnic" Scarpa ar fi putut sa mai traiasca, daca nu murea in urma unui accident ciudat, in Japonia. Cum "ciudat" a fost si faptul ca, se pare, toata viata sa Scarpa nu a avut licenta de arhitect, avand la un moment dat chiar un conflict "cu legea" legat de asta...
Insa cu cat ne adancim mai mult in munca sa, cu atat mai fascinanta ea pare... uluitoare aceste "detalii", aceste fragmente ale unui intreg mirific desfacut, dar niciodata pierdut...!!!
Intr-o vreme ca a noastra, penduland bizar intre minimalism si un fel de exuberanta formala deseori facila, intre cinism si un optimism capitalist si comercial fara substanta, Scarpa ne readuce la pamant, la materie, la apa si chiar la spirit, printr-o alchimie reala, in care adevarul si poezia se intrepatrund intr-un mod miraculos si complex.
A layered architecture, this is what Scarpa's architecture is... rich, rich, rich.
Voi incerca sa vorbesc despre acest mare arhitect azi, la ora 18:00, in Sala Frescelor. De asemenea, iata atasat aici si un eseu pe care l-am scris in 1992, la New York, dupa ce am asistat la o prezentare a lui Kenneth Frampton la Columbia University, intitulata, daca mi-amintesc bine: "Carlo Scarpa and The Adoration of the Joint."
arh. Dan Coma
