PROGRAM CULTURAL ”RECUPERAREA REPERELOR” BAIA MARE - 16-19 MAI 2019/ Balul Arhitecților
Uniunea Arhitecților din România și Ordinul Arhitecțior din România organizează, în perioada 16-19 mai 2019 la Baia Mare, ”RECUPERAREA REPERELOR”, în cadrul caruia va avea loc si Balul Arhitectilor
Principalele evenimente ale Programului:
16 mai 2019
Deplasarea participanților din țară către Baia Mare
17 mai 2019
Excursie documentară ”biserici de lemn din Maramureș”.
Excursia documentară din 17 mai, la biserici de lemn din Maramureș, are ca obiectiv principal exemplul de bune practici în restaurarea specifică acestor bunuri ale patrimoniului cultural național. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, ghidajul va fi asigurat de arh. Niels Auner, cunoscut restaurator al bisericilor de lemn.
18 mai 2019
Arta în oraș în cadrul Proiectului Cultural “Recuperarea Reperelor”
În data de 18 mai, orele 10.00-14.00, Uniunea Artiștilor Plastici Filiala Baia Mare, Uniunea Arhitecților din România și Ordinul Arhitecților din România, organizează, la Baia Mare, Complexul Expozițional Colonia Pictorilor, un colocviu interdisciplinar
Programul evenimentului:
10.00-10.20 Laura Ghinea, Scoala libera de pictură, Baia Mare între centru și periferie.
10.20-10.40 arh. Stefan Paskucz, Prezentarea proiectului de reabilitare al Coloniei Pictorilor.
10.40-11.00 Lucian Ban si Alex Harding, Muzica și arhitectura. Spațialitate și sunet.
11.00-11.20 arh. Dragoș Ciolacu,Prezentarea creației Nicolae (Gipsi) Porumbescu
11.20-11.40 Moment muzical
11.40-12.00 Nicolas Pelissier, Arta înafara pereților, de la media la rețelele digitale.
12.00-12.20 Paul Rasse, Muzeul reinventat în inima mutațiilor urbane
12.20-12.40 Vincent Lambert, Street art-ul, între underground și procesul de legitimare
12.40-13.00 Celine Cabon, Dinamica artistică a unor locuri, providență și influență
13.00-13.15 Moment muzical
13.00-14.00 Dezbateri, discuții
20.00 Balul Arhitecților
19 mai 2019 – Vizită la Satu Mare și întoarcearea participanților din țară spre casă
------------------
Transportul:
Din București vor pleca 2 autocare. Autocarele vor asigura transportul București-Baia Mare și retur, excursiile documentare în Maramureș, la biserici de lemn, și cea la Satu Mare.
Pentru informații suplimentare sau pentru clarificari la completarea formularului o puteti contacta de dna Sandra Iordache si telefonic la numărul 0744 472 774 sau email: sandraiordache@yahoo.com
Despre Colonia Pictorilor - Laura Ghinea, Președinte UAP Filiala Baia Mare
https://www.uar-bna.ro/2018/proiecte/408/
ȘCOALA BĂIMĂREANĂ DE PICTURĂ
O scurtă privire retrospectivă asupra istoriei orașului Baia Mare, ne duce spre constatarea că orașul medieval, numit în latina documentelor de epocă Rivulus Dominarum (Valea Doamnelor) era, la sfârșitul secolului al XIX-lea, centrul unei regiuni miniere, unde se extrăgea argint și aur, metale prețioase cunoscute în întreaga Europă. Având încă din secolul al XVIII-lea o numeroasă populație românească, ce conviețuia pașnic și în bune relații cu maghiarii, germanii, evreii, slovacii și rutenii, în anul 1896 populația orașului înregistra cca 9800 locuitori.
Acest cadru descris din câteva idei permite crearea unui mediu la Baia Mare în care viața artistică s-a înfiripat și s-a dezvoltat pe parcursul a mai multor secole, începînd cu anul 1896, adoptând o viziune contemporană cu acea perioadă, când parte din artiști manifestă o dorință clară de detașare de academism. La acest antipod se nasc curentele de început de secol, care au influențat treptat fenomenul artistic băimărean. Având toate aceste condiții create, artiști din toată lumea participau la cursurile Școlii Libere de Pictură de la Baia Mare.
Complicitatea care a luat naștere între artiștii veniți de peste tot și băimărenii care îi găzduiau în schimbul lucrărilor de artă create in situ, a generat o mișcare care a cuprins atât partea de creație, cât și partea de colecție și de reședință temporară pentru artiști. Astfel, localnicii și-au însușit cunoștințele legate de artă, artist, s-au familiarizat cu viața artistului, cu opera lui, artiștii fiind prezenți în casele lor în mod direct prin ei înșiși și operele lor, cât și în mod indirect, prin prezența în contextul urbei la plein-air. Baia Mare a devenit orașul cel mai pictat din Europa Centrală și de Est. Tot acum au luat ființă primele reședințe de artist cu caracter temporar. Începând cu anul 1896 artiștii au pictat și expus operele într-un șopron situat în Parcul Regina Maria, construcție care a fost mutată în anul 1925 în Colonia Pictorilor, sit deja construit special pentru a găzdui ateliere și reședințe temporare pentru pictori.
Pe terenul mlăștinos donat artiștilor pe vecie până când va mai exista ultimul artist la Baia Mare... s-a construit în anul 1904 prima clădire cu două ateliere de creație, apoi în anul 1911 altele două cu resursele financiare colectate din taxa de 2% impozit pe alcool. Toate aceste edificii au fost concepute fără fundație pe un teren viciat de proximitatea malurilor fluctuante ale râului Săsar.
Într-o cronologie propusă de dr. Tiberiu Alexa (1993), directorul Muzeului Județean de Artă din Baia Mare, Centrul Artistic Baia Mare a parcurs trei etape distincte: faza afirmării(1896-1918), faza dezvoltării(1919-1950) și faza diversificării(1951-prezent), marcând apariția unor noi forme instituționale, dar și prezența actelor și faptelor istorice petrecute în acest domeniul al artelor plastice. Astfel, organisme specializate au acoperit, de-a lungul timpului, toate domeniile specifice ale vieții artistice: învățământul, producția artistică propriu-zisă, circulația și consumul public, practicile de achiziționare și colecționare dar și cercetarea științifică și valorificarea patrimoniului artistic istorizat. (dr. Tiberiu Alexa)
Prima etapă a fenomenului artistic băimărean, fondarea Coloniei de Picturăde la Baia Mare este legată de numele prestigiosului pictor armean Simon Hollósy (1857-1917), originar din Sighetu Marmației, întemeietor al Școlii libere de artădin capitala Bavariei.
Încă din vara anului 1986, împreună și la recomandarea a doi dintre tinerii pictori băimăreni, János Thorma, crescut la Baia Mare și István Réti organizează la Baia Mare practica de vară a Școlii Hollósydin München.
Alături de ei, un număr important de elevi ai școlii, reuniți la Baia Mare din toate colțurile lumii, dar și prietenii săi, pictori deja formați precum Károly Ferenczy, Béla Iványi Grünwald și Oszkár Glatz au conferit de la începuturi noii colonii caracter internațional.
Între 1896-1901, sub conducerea lui Hollósy a funcționat Școala de vară,la care au participat au participat 237 de artiști din Austria, Australia, Cehia, Danemarca, Elveția, Germania, India, Lituania, Polonia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Spania, Ucraina, Ungaria, S.U.A.
În decursul primilor ani pictorii veniți aici au renunțat treptat la maniera naturalist-müncheneză de exprimare, permițând, treptat, coagularea unei noi viziuni artistice și cristalizarea unei noi abordări stilistice, bazată pe observarea și reprezentarea unitarăa figurii umane surprinsă în mediul ei natural înconjurător,generatoare în final a unei mișcări artistice de anvergură europeană.
În vara anului 1902, Ferenczy, Thorma, Réti șiIványi-Grünwald au întemeiat Școala liberă de picturăde la Baia Mare, care a marcat în istoria coloniei, începutul unei perioade deosebit de rodnice.
Evoluția centrului artistic băimărean a fost într-o continuă creștere și în perioada anilor 1902-1918 s-au înregistrat 582 de participanți - marea majoritate provenind din mediul cultural maghiar, respectiv din spațiul austro-ungar.
COLONIA PICTORILOR
„Centrul de Artă Contemporană Colonia Pictorilor Baia Mare”deține la ora actuala un număr de 28 rezidente pentru artisti situate în 4 pavilioane diferite. După modul în care sunt utilizate, studiourile de creație pot fi: individuale (folosite de un singur artist plastic/vizual) și colective (puse la dispoziția mai multor artiști plastici/vizuali).
Pavilionul Thorma cu 10 rezidente temporare este destinat artistilor plastici profesionisti invitati din tara si strainatate.
Pavilionul Reti/Grunwald cu 10 rezidente temporare artistilor plastici profesionisti din Baia Mare, membri UAPR,
Pavilionul Olos cu 4 rezidente va servi modulului educațional, parterul pentru preșcolari și școlari, iar etajul pentru cursuri libere de arte vizuale destinate adulților.
Pavilionul Walter cu 4 rezidente, unde se vor organiza școli de vară, workshop-uri, tabere de creație etc.
Dreptul de a deține temporar un spatiu de creatie se dobândește la cererea artiștilor plastici/vizuali, împreună cu un proiect și portofoliu de artist.
Galeria Hollosy poate gazdui azi orice tip de manifestare culturală prin caracterul său plurivalent, prin multifunctionalitatea care îi conturează noul caracter contemporan și actual.
Acest spațiu cultural reprezintă și subliniază comunitatea, care se identifică și participă pentru definirea lui. Altfel spus, Colonia Pictorilor devine un dispozitiv puternic prin care breasla artistică băimăreană produce și scoate la vedere identitatea proprie. Acest spațiu astfel gândit și creat este pe de o parte o oglindă a breslei artistice, un loc de ospitalitate, o interfață, permițând turiștilor să cunoască acest specific local cu caracter internațional. Prin tot ceea ce este, acest loc va comunica legat de unicitatea lui.
Prin studiul de fezabilitate propus spre realizare în anul 2013 și prin studiile specifice unui monument istoric, iar mai apoi prin proiectul tehnic aflat în curs de implementare, s-a ajuns la un „punct zero”, în care am regândit Colonia Pictorilor din perspectiva funcțiunilor pe care le-a avut la origini.
Pentru dezbaterea publică și faza de avizare DALI la Ministerul Culturii s-au realizat două versiuni în ceea ce privește partea de proiectare, variante care s-au pliat pe două viziuni diametral opuse. Una dintre ele propunea oprirea timpului în jurul anului 1911, extrapolând nevoia de muzeificare și de memorie a locului, dar fără a ține cont de fenomenul artistic care a vitalizat și valorificat acest spațiu considerat azi monument istoric de interes național, în primul rând pentru fenomenul artistic inițiat de Scoala de Pictură și mai apoi, pentru continuitatea care a făcut posibilă existența actualului Centru Artistic Baia Mare. Această versiune propunea revenirea la arhitectura existentă în momentul anului 1911, fără a ține cont de evoluția clădirilor ce au fost transformate în timp în funcție de cerințele epocii, răspunzând nevoilor de creație și locuire. Totodată, această versiune ar fi generat pierderea unor spații de creație și funcțiunea de galerie de artă.
A doua variantă, acceptată și avizată de Ministerul Culturii a fost aceea care viza în primul rând continuitatea fenomenului artistic băimărean și mai mult, punerea lui în valoare prin regândirea funcțiunilor spațiilor de creație și expoziționale ce urmează să deservească actualelor cerințe. Astfel, s-a pus accentul pe evoluția firească a clădirilor, s-au avut în vedere nevoile unui spațiu ce va servi în același timp și ca și loc de creație dar și ca și rezidență de artist. Totodată, proiectul propune o multifuncționalitate a spațiilor astfel încât ele să poată găzdui cursuri și activități de creație, conferințe, activități culturale de amploare. Rezidențele pentru artiști vor putea intra într-un proiect de schimburi în cadrul căruia Colonia Pictorilor se va dinamiza și va recăpăta dimensiunea europeană. Prin sistematizarea pe verticală a spațiului exterior, foarte generos și cu o vegetație păstrată foarte bine pentru zona centrală a orașului se vor pune în valoare, prin contrast, cele 6 edificii din incintă și elementul natural cu aspect de parc.Această propunere optimizează și numărul de ateliere care crește considerabil, și totodată, păstrează funcțiunea de galerie de artă, imperios necesară pentru un centru artistic cu o asemenea istorie. Ceea ce am constatat în timp a fost lipsa unui spațiu-amintire, care să păstreze parfumul locului, prin obiecte personale ale artiștilor ce pot închega pentru turiști și cercetători un discurs expozițional. Am prevăzut astfel un loc cu această funcțiune, care să reconstituie în parte memoria locului. În spiritul eficienței organizării manageriale a evenimentelor expoziționale am reconfigurat spațiul interior al galeriei în așa fel încât să permită derularea simultană a două expoziții. Astfel, s-a constituit un spațiu care să deservească suplimentar expozițiile personale sau cu o tematică mai restrânsă. Un alt câștig al acestei variante îl reprezintă noile spații de depozitare, imperios necesare în cazul unei galerii de capacitate mare.
.
.
.
